poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ generaÈ›ia mea anacronică ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-30 | | ce nu se spune când se lasă noaptea nu este o buluceală de neliniști și nici potaia pământului mugind prinsă cu piciorul în ușa ultimei doze de amurg generos. tot gălăgie, dacă vreți, generic vorbind, dar una capitonată; intri îmbrăcat în alb și constați că ai surdină la omuleț și doar faptul că te congestionezi la față mai are capacitatea de a te distinge în peisaj, așa că te ceri afară, de unde ai venit, dar afară nu mai e afară, ci un înlăuntru al regretelor, viața fără de moarte într-o dictatură care nu îți mai dă voie să trăiești, nu îți mai dă voie să viețuiești. te ghemuiești, regresând până la mustățile unui iepure șchiop, aduni un chiștoc din alte timpuri, care ți se pare o eternitate și îl aprinzi cu o iască pe care mai devreme îți lăsaseși capul să viseze. tragi cu nesaț fumul în piept și lumea, așa cum o știai, dispare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate